fbpx
Mihai Raneti

Interviu Mihai Raneti – CyberSwarm

La cea de-a doua ediție a CODECAMP Piatra Neamț, din 26 mai 2018 l-am avut ca invitat pe Mihai Raneti, CEO CyberSwarm, un startup românesc care realizează un procesor de cybersecurity apreciat la nivel global, startup care anul trecut a atras o investiție de 1 milion USD. Mihai a susținut track-urile „Cybersecurity in The World of Today and Tomorrow. Why should we care?” și „How to raise your 1st Million $”. Am avut însă și plăcerea de a sta mai pe larg de vorba cu el despre ce înseamnă și ce importanță poate avea un ecosistem antreprenorial bine construit. Mai jos va vom prezenta deschis dialogul dintre Mihai Raneti și Vlad Gliga, CEO Rubik Hub.

 

VG: Bună, Mihai! Îți mulțumim pentru prezență și felicitări pentru ceea ce faci! Suntem mândri să avem în România un producător autohton de procesoare.

MR: Bună, Vlad! Mă bucur tare mult sa fiu aici! Am rămas surprins de ceea ce am găsit la voi! Cred ca sunteți printre primii capabili să-mi arătați o viziune mai amplă asupra unui ecosistem antreprenorial funcțional!

VG: Da, acesta este focusul nostru principal acum: să combinăm toate elementele necesare dezvoltării unui ecosistem sănătos, corect și absolut funcțional, dedicat mediului antreprenorial românesc.

MR: Să știi că aud la tot pasul, de la oameni importanți, cât de mult și-ar dori să facă parte din așa ceva. Totul s-ar schimba. Sunt mulți care ar zice “uite, am vrea să mergem în acel startup”, dar realizează că cel mai mult i-ar ajuta să aibă o viziune de ansamblu asupra contextului. Un astfel de ecosistem este cu siguranța soluția.

Ceea ce faceți voi acolo (nb la Rubik Hub) este un lucru foarte bun. Data viitoare când voi veni în Piatra Neamț, voi veni cu echipa extinsă, voi aduce oameni care vă vor putea ajuta și, de asemenea vor putea învăță de la voi. În România, am observat că există două mentalități predominante: cei care spun că nu se poate face nimic și cei care vor să facă ceva doar dacă li se satisface un interes.

VG: În Moldova m-am lovit de aceeași mentalitate atunci când m-am apucat de treaba. Atunci când auzeam că “nu se poate” îmi apărea constant în minte un gând foarte puternic: “trebuie să o fac!”. Îmi dădeam seama că tot mai mult se limitează universul și că eu trebuie să fac ceva, să pornesc, mai bine spus, pentru că mai departe comunitatea va prelua munca grea, dar cu un mare return of investment pentru ecosistem per ansamblu și implicit pentru membrii acestuia, indivizi și/sau entități!

MR: Exact! Știi care-i primul lucru pe care-l spun românii: “nu se poate! nu la noi”. Și, tocmai de aceea, cred că este obligația noastră, ca startup-uri, să ne asociem între noi: startup-uri, hub-uri și alte structuri, pentru că ecosistemul doar așa va crește.

VG: Corect! Exact!

MR: Nu merge altfel! Uite, îți dau un exemplu: eu am legătura cu zona de tech a Bucureștiului de prin 2012 și pot spune cu convingere că orașul este acum in cădere liberă. Eu cred că in 2-3 ani va scădea ca importanță și va fi sub Iași, Cluj, chiarșiPiatra Neamț.

VG: Dacă ar fi să te gândești la această situație, nouă ce sfat ne-ai putea da? Unde să avem grijă pe viitor?

MR: Știi ce se întâmplă? Parteneriatele acestea dintre startup-uri și corporații nu funcționează eficient. În București majoritatea evenimentelor mari dedicate antreprenoriatului au creat unele situații absurde: dacă există în rândul speaker-ilor persoane din corporații care să vorbească în numele startup-urilor, nu este cea mai favorabila situație. De asemenea, multe din hub-urile din București au încercat să se monetizeze, iar dacă la început era chiar ieftin pentru un startup să-și închirieze un spațiu într-un astfel de loc, acum te gândești de 2 ori dacă merită să dai 500 de euro pe lună sau mai bine să pui încă 200 și să stai cu chirie într-un apartament. Problema este diferența de mentalitate dintre generații.

Uite, auzisem de un studiu din care rezulta că în România există 10000 de oameni care dețin aproximativ 85% – 90% din influența sau puterea financiară a României. Iar majoritatea au peste 50-55 de ani.  Astfel, apare o fantă între generații. Asta se vede foarte clar. Pe acești oameni îi vezi prin toate hub-urile, coworking space-urile și pe la tot felul de evenimente. Cunosc foarte multe povesti cu și despre startup-uri care s-au confruntat cu această problemă, acest lucru îmi dă o senzație de tristețe.

Tocmai de aceea cred că ce faceți voi aici – poate fi dus, de exemplu, în zona de robotică – va atrage atenția cu siguranță. Pe noi puteți conta fără probleme de acum înainte. Vorbind cu echipa mea, mi-am dat seama că lucrurile nu trebuie să se întâmple decât în București, ci pe teritoriul întregii tari. Un exemplu foarte bun sunt cei de la UiPath, care sunt in faza de high level growth, iar acum au deschis la Cluj un nou birou. Ei au o poveste foarte interesantă. Impactul lor n-a ajutat și pe noi și pe cei care activează in zona hardware in Romania.

VG: Mă bucur tare mult atunci când te aud spunând că poveștile de succes ale celorlalți ne ajută și pe noi, ca de exemplu impactul dezvoltării UiPath pentru întreg ecosistemul antreprenorial din Romania. Cred că odată ce vom realiza ca nu e potrivit să purtăm grija vecinului, noi ca națiune ne vom dezvolta. Avem un potențial extraordinar. Văd acest lucru la oameni ca tine, ca Daniel sau alți români pe care i-am întâlnit in afară și au explodat pentru că le-a permis contextul și favorizând dezvoltarea lor. Noi avem in ADN capacitatea de a crește și de a face lucruri mari, doar că, din păcate, ne autolimitam prin gândire.

MR: Este și o glumă: știi care-i cel mai prost obicei alimentar al românilor? Faptul că se mănâncă unii pe alții! Să știi că așa este. Însă, dacă știi să colaborezi, se dezvoltă un ecosistem mai sănătos, cu tot mai mulți oameni care să adere. Îi înțeleg și pe cei care sunt cu startup-urile la început de drum, se uita in jurul lor și le este greu să  găsească niște repere morale solide și potrivite lor. Pe lângă faptul că antreprenorialul este un domeniu destul de complicat și stresant, poți da și peste diverse personaje.

Gândește-te, până la Londra faci undeva la 3-4 ore. Este doar o chestiune de timp. Știi care-i cel mai optimist loc din Romania, nu? Terminalul Plecări, de la Otopeni! Te uiți acolo și vezi numai oameni zâmbitori, totul este ok și frumos.

Voi ați făcut lucrurile ca la carte aici. S-a încercat și la Ploiesti să se facă un hub, însă rezultatul a fost mai slăbuț, tocmai pentru ca le-a lipsit know how-ul. Ce ați reușit sa faceti voi la Rubik Hub poate fi replicabil oriunde. Ceea ce mi se pare extraordinar este că nu vă opriți aici, ci vreți să faceți și un maker space dedicat roboticii .

VG: Ai succes atunci când te interesează impactul și rezultatul final, atunci când realizezi că doar împreună cu cei din jurul tău poți crește. Unul dintre motto-urile noastre este „creștem împreună”.

MR: Da! Eu am inițiat diverse proiecte, ajutat de diferite persoane. De-a lungul timpului, am realizat că mă pot baza pe oamenii care înțeleg ce înseamnă un startup. Am descoperit că au aceeași mentalitate și putem face share de informații oriunde, oricând. Este vorba despre oportunitate. Asta nu înțelegem prea bine: atunci când ai o fereastră cu o oportunitate, presupune și un cost. Daca ratezi ocazia, apoi în 5-6 ani nu se mai poate reface nimic.

VG: Da, exact! Asta simt și eu, iar acum cred că este momentul perfect: sunt o mulțime de oportunități de care ar fi bine sa profitam.

MR: Ne întoarcem cu 10 ani în urma.

Noi am refuzat anul trecut 12 milioane și posibilitatea de a ne muta in Dubai, am zis nu categoric! Nu-mi place căldura oricum! Stați voi acolo! Ar fi fost absurd!

Apropo de subiectul acesta, mi s-a plâns un primar de faptul că are niște angajați neimplicați. Se gândea la acel moment să ii dea afara, dar apoi ce va face?! Eu i-am spus să-si imagineze cum ar fi să înlocuiască 2500 de angajați cu 250 de startup-uri. Poate nu toți vor avea succes, dar din 250, măcar 25 vor reusi. În acel moment se creează o comunitate care se dezvolta având interese comune. Nu am reinventat noi roata, astfel de exemple funcționează deja in afara. În Romania este un blocaj de mentalitate. Sunt oameni ai generației `50-`55 care au fost învățați să facă lucrurile într-un alt ritm, însă dinamica de atunci s-a schimbat.

VG: Exact. Chiar astăzi am avut o intervenție la radio, la un post regional, acesta fiind subiectul discutiei și diferența dintre generații. Mi s-a reproșat că vorbim prea mult în engleză, vorbim prea des despre tehnologie și startup-uri. Ce sunt acestea? Ce fac ele și ce beneficii ne pot aduce. Și eu am amintit despre frica antreprenorilor veniți din școala veche de a nu fi șterși de pe piață, soluția ideală ar fi să migreze din zona defensivă în care s-au obișnuit, să fie deschiși către evenimente și tehnologie. Aceștia încă dețin capital financiar și posibilitatea să se redreseze dacă își doresc.

MR: Ai dreptate, dar de ce nu o fac ei? Îți mai dau un exemplu: eu îl cunosc pe Daniel (nb UiPath) de prin 2012-2013 și mulți dintre cei care știu acest lucru m-au sunat după conferința de presă în care au anunțat că au devenit unicorn să mă întrebe diverse informații despre UiPath.

VG: Mă bucur mult că există respect și sprijin între voi. Uite, acesta este un exemplu de „creștem împreună”!

MR: Este normal să fie așa.

VG: „Mai bine împreună” decât unii împotriva altora, simplu! De aceea la evenimentul nostru au participat reprezentanți ai ecosistemelor de startup din Cluj și București. Am fost întrebat de ce ii aduc aici! E simplu: suntem împreună în treaba asta, nu e vorba despre colțul meu și colțul tău.

MR: Mai este ceva: constant fac sharing de informații cu Alex de la PixTeller și cu Raul de la TypingDNA, ne ajutam reciproc.

VG: Da, m-am întâlnit și cu băieții de la Typing DNA, sunt foarte faini, pozitivi și deschiși spre sharing!

MR: Da, așa este! Într-o colaborare profesională, fie ea între fondator și investitor, fondator și co-fondator s.a.m.d,  sunt multe elemente de luat in calcul. Personal am făcut destule gafe și sunt acum de părere că ce-i al meu e pus deoparte. Știu situații in care investitorii efectiv au blocat activitatea startup-ului. Tocmai de aceea astfel de situații sunt de evitat la început de drum.

VG: Așa este, greșelile sunt bune, dar trebuie să învățam din ele și este de preferat să nu le repetăm. Spun asta pentru că frica de greșeală, mai ales in Romania, ne blochează adesea înainte să începem ceva. Trebuie să acționăm, să executăm, să luăm atitudine: să facem lucruri!

MR: Da, prezenta noastră la voi este un prim pas. În ceea ce vă privește, aveți toata susținerea noastră.

VG: Mă bucur tare mult să aud asta!

Apropo de asta, ne gândeam să livrăm ceva și mentorilor, mai exact să facem un fel de bootcamp dedicat startup-urilor care au peste 500 k euro venituri, poate chiar peste 1 milion euro, și să fie un „sharing experience” intre ele. Asta vine cumva tot din partea mentorilor din comunitate. De exemplu, Alex de la PixTeller ar vrea să se întâlnească cu Alex de la Creative Tim și să despre strategia fiecăruia de growth și să învețe unul de la celalalt. Ce părere ai despre aceasta idee?

MR: Da, este foarte faina! Poate fi un bun schimb de informații. Uneori poate fi foarte dificil să ajungi la persoana potrivită care să-ți faciliteze drumul. Eu nu aș avea nicio problemă să împărtășesc din experiența mea celorlalți.

VG: Vreau să îți propun ceva: te invităm să te alături comunității noastre in zona de mentorat/investit. Ai fi interesat de așa ceva?

MR: Da, de ce nu?! Planul nostru este amplu și ne dorim să avem astfel de colaborări.

VG:  Pe ce industrii ai prefera sa te axezi: harware sau și altceva?

MR: În general hardware, AI sau cybersecurity pentru că acestea sunt domeniile în care am putea împărtăși din know how-ul nostru. Așa putem crea conexiuni.

VG: Ok! La momentul potrivit îți vom arăta și un alt proiect la care lucrăm acum intens. Este vorba despre o platforma care facilitează discuțiile dintre fondatori, mentori și investitori, investitori printre care ne-am bucura tare mult sa te avem! Când primim suport, ne simțim de parcă am fi luat 10 shot-uri de energie și avem putere să mergem mai departe.

MR: Sigur! Știi cum este?! What goes around, comes around!

VG: Sunt convins. Eu când am început acest proiect mi-am parcat frumos ego-ul într-un seif și tare bine am făcut. De multe ori ies din situații in care vechiul meu ego ar fi fost șifonat rău. Mă întreb des cum reușesc să trec peste asta?! În timp primesc răspuns, mi se întâmpla lucruri faine, întâlnesc un om care își exprima clar dorința de a ne ajuta sau văd un startup care vine către noi și ne cere ajutorul. Ieri am primit un feedback de la un startup care a făcut un video, un demo product, foarte corect și care ne mulțumea frumos de talk-ul pe care l-am avut anterior. Aceștia au avut discuții cu acceleratoare și nu au putut rezona pentru că nu le înțeleseseră viziunea. Astfel de lucruri nu te lasă să dormi noaptea de bucurie.

MR: Da, o astfel de validare este foarte importantă. Noi ne-am obișnuit să avem provocări la tot pasul. Simt, însă că trebuie sa arătam și celorlalți că există și alte căi. Din păcate, nivelul fiecăruia de percepție depinde de stadiul la care se află.

VG: Exact așa consider și eu.

MR: Confirmarea a ceea ce cred am primit-o aici, la Codecamp-ul organizat de voi.

VG: Acesta a fost un eveniment mic în comparație cu cel de anul trecut, atunci ne-au trecut pragul aproximativ 400 de persoane. De această dată ne-am dorit un eveniment mai restrâns, oamenii au fost atent selectați, în funcție de motivația și pasiunea lor. De asemenea, nu am făcut boost in promovare pentru a avea o audientă direct interesată și implicată.

MR: A ieșit foarte bine! Reacțiile le vezi după ochii participanților!

Trăim in România, și nefiind cea mai dezvoltata țara, important este să încercăm să ne înconjurăm de oameni optimiști și puși pe acțiune, altfel putem deveni obosiți, pesimiști și individualiști.

VG: Acesta poate fi un sfat de urmat în startup-uri: ideea ta poate părea nebună, dar găsește-i pe aceia care cred că este o idee nebună, dar cu potențial. Avem nevoie de optimism în această industrie.

MR: Sigur, încearcă să faci ceva, depune efort și cel mai probabil după niște ani ajungi să descoperi că lucrurile pot evolua în direcția potrivită! Totul se întâmplă treptat. Potențialul există și trebuie doar să fie fructificat!

VG: Și eu văd  lucrurile în felul acesta! Noi creștem treptat și odată cu piața. Comunitatea deja exista, startup-urile vin natural spre noi, din nevoia de a primi ajutor. Acum mă gândesc să pornim partea de robotică și să îi scoatem la lumină pe cei pasionați de hardware. Cu siguranță sunt mulți in regiune, dar cred că stau destul de ascunși și nu cred că au parte de networking și informații noi.

MR: Despre asta vorbim: un ecosistem complet, cu oameni din diferite domenii de activitate. Trebuie să luăm în calcul și faptul că la început un startup are șanse mari să interacționeze cu o anumita categorie de oameni nepotriviți.

VG: Noi facem două lucruri. În primul rând, dorim să construim o comunitate sigură unde cei care au aderat sunt activi și au fost atrași de aceleași valori, având intenții bune. De asemenea, dețin cunoștințe potrivite în domeniul lor. Ne dorim o comunitate sigură pentru startup-uri, doar așa ei pot cere ajutor deschis. În același timp, o parte importantă din misiunea noastră este de a-i inspira pe ceilalți! Nu ne dorim să îi dezamăgim pentru că un founder are șanse mari să fie descurajat atunci când este ajutat greșit de cei din jurul său. El are nevoie de o comunitate sigură și dornica să-l susțină.

MR: Este vorba de neîncredere. Dacă te uiți in Psihologia Poporului Roman a lui Daniel David, poți descoperi acolo multe aspecte concludente cu privire la mentalul colectiv. Cred că este de datoria noastră să încercam să schimbăm puțin mentalitatea.

VG: Da, cred că orice greșeală poate fi corectata. Ne-am dorit să creăm un safe environment în care poți veni să discuți liber, fără teama că ți se poate fura ideea, cineva te critică sau se poate întâmpla ceva rău. Am construit un mediu asemănător cu întâlnirile celor de la Alcoolicii Anonimi: „Am o problemă – Vreau să fac un startup! Am această idee și nu știu cu cine s-o vorbesc,toți mă descurajează.” Sau „Vreau să fac lucruri și toți îmi spun că România nu este locul potrivit.”

Aici găsești mediul potrivit și oamenii care îți spun: “Super! Hai să vedem ce putem face împreuna. Tu vei fi liderul, tu vei coordona, noi doar iți oferim sprijinul de care ai nevoie.

MR: Așa este! Trebuie să-i ajutam pe cei care se confruntă cu provocări și decid să plece in altă tara. Un bun exemplu sunt cei de la Clever Taxi, au rămas aici până au vândut. Însă, pentru mulți este greu să treacă de condițiile impuse de progres, fondatori sau investitori. Mulți dintre investitori îți impun anumite condiții prin care ești constrâns, îți spun ce să faci sau cum să schimbi produsul, iar asta poate deveni o chestiune delicata. Din experiență, eu nu aș mai lucra cu investitori români sau, poate, în cazuri excepționale. Spun acest lucru deoarece majoritatea vin la pachet cu diverse cerințe care îți pot îngreuna ascensiunea și dezechilibra startup-ul.

Dacă cineva crede in tine, nu ai cum să dai fail! Uneori este greu să găsești persoana potrivită care să îți valideze idea pentru a putea merge mai departe. Aici vreau să punctăm importanța comunității, aceasta nu funcționează pe baza invidiei, din contra, este nevoie de susținere reciprocă.

VG: Mulțumim frumos pentru încurajări și ne bucurăm tare mult să descoperim un Mihai Raneti atât de deschis și dornic să contribuie la realizarea lucrurilor mărețe!

MR:  Va mulțumesc și eu!

 

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This site is protected by reCAPTCHA and the Google Privacy Policy and Terms of Service apply.