Până la urmă, când știi că trebuie să rupi pisica-n două?

„Când știi că trebuie să rupi pisica-n două și să o iei de la zero, indiferent despre ce e vorba?”

Mi-a atras atenția această întrebare din formularul de înscriere la Founders’ Story. Mi-am amintit de toate momentele în care eu însămi am rupt pisica în două, dar și de momentele în care alți oameni din viața mea au făcut același lucru. Mă întreb dacă vreunul dintre noi, înainte să rupă pisica, a știut cu certitudine că gata, acum este momentul potrivit, nimic rău nu se poate întâmpla, toate planetele sunt aliniate, e cât se poate de safe să mă arunc în gol.

Bănuiesc că nu.

Dar mai întâi, să vorbim puțin despre zona de confort

Există multe articole și cărți despre zona de confort și sunt convinsă că măcar un citat motivațional despre acest subiect a ajuns la fiecare dintre noi. În mare, cam toate se rezumă la „Schimbarea începe în afara zonei de confort”. La ideea că nu ai cum să înveți lucruri despre tine și despre lume și nu ai cum să crești, dacă petreci mare parte din viață făcând aceleași lucruri, cu aceeași oameni, în același loc.

Dar de ce ne este teamă să ieșim din zona de confort? Simplu: pentru că nu vrem să ne doară.

Puțin și despre bariera durerii

Nimănui nu-i place durerea și, dacă s-ar putea, am evita-o. Și a evita durerea nu ar fi o problema așa de mare, dacă am face-o de câteva ori pe an, să spunem. Dar în momentul în care îți petreci toată viața fugind de durere – de orice natură ar fi ea: fizică, psihică, emoțională, sufletească – îți construiești o barieră despre care crezi că este între tine și lucrurile dureroase, dar în realitate, este între tine și restul lumii.

Și știți care e trick-ul cu bariera asta? Că, de cele mai multe ori, se interpune între noi și alte lucruri absolut inofensive, plăcute chiar. Doar că oamenii, cu creierul lor, oferă fricii de necunoscut o putere atât de mare, încât reușesc, în mintea lor, să o transforme: mai întâi într-un gard greu de trecut, apoi într-un zid, apoi într-un balaur. Și, pe măsură ce se gândesc la balaurul ăsta, îl cresc și îl transformă în ceva din ce în ce mai înfricoșător. Da, creierul nostru poate să facă asta! N-o spun eu, o spun oamenii care l-au studiat.

Cu toate acestea, există o mână de oameni care refuză să trăiască într-un mod atât de limitat. Ei au învățat să accepte durerea, în orice formă ar veni ea, de la un simplu feedback negativ și până la eșec. Și, pentru că știu să accepte și să trăiască cu durerea, acești oameni pot ieși din zona de confort.

The force of forward motion

Oamenii care ies din zona de confort sunt în continuă mișcare. Nimic în viața noastră nu stă în loc, iar cel mai sănătos lucru pentru noi este să ne mișcăm tot înainte. Și pe măsură ce vom face câte un pas către ceea ce credem noi că este sursa durerii, durerea se micșorează până în punctul în care dispare de tot. Și așa ne trezim noi direct în afara zonei de confort, îmbogățiți cu câteva experiențe și lecții ce ne vor folosi în următoarea mișcare.

Încă un concept și gata: the reversal of desire

Se numește așa pentru că schimbă dorința normală de a evita durerea în dorința de a simți durerea. Și să nu vă gândiți acum la cine știe ce masochism ciudat, ci mai mult la oamenii care au înțeles că această „durere” vine întotdeauna cu o răsplată. Este vorba, în primul rând, o mai bună versiune a ta, o îmbogățire cu o nouă serie de experiențe care te vor duce la următorul nivel.

Pe plan profesional, de pildă, vei deveni un profesionist mai experimentat și mai pregătit să-și pună abilitățile în slujba unui startup. Sau, dacă acest lucru nu iese și te convingi că nu ți se potrivește această abordare, atunci vei putea folosi tot ceea ce ai învățat în acest proces la compania la care te vei angaja. Oricum ar fi, it pays off!

Cum au rupt pisica-n două Liz, Sebi și Mihai

Am avut tot timpul agenda lângă mine și încă dinainte să înceapă evenimentul mi-am propus să fiu atentă la poveștile celor trei speakeri despre felul în care au luat decizia de a face pasul către antreprenoriat. M-am bucurat să aflu că nu există o rețetă și că, până la urmă, fiecare dintre ei a găsit o formă potrivită lui pentru a merge mai departe.

Elisa Letiția Ștefan, CEO @Nifty Learning

Liz a vorbit despre cumpătare. Despre a analiza bine situația, înainte să te arunci. Despre a te consulta cu oamenii din viața ta, a te asigura că ai (sau nu) o plasă de siguranță și a lua o decizie în cunoștință de cauză și de toate datele problemei pe care le poți aduna în acel moment. În același timp, a vorbit despre curajul de a-ți asculta instinctul și de a discerne între sfaturi binevoitoare și fricile celorlalți.

Sebastian Gabor, CEO @Digitail

În ciuda motivației lui de a face lucruri mărețe și de a schimba lumea (lucru pe care, evident, îl va face într-o bună zi!), Sebi a vorbit despre „start small”. Despre cum poți să nu te arunci cu totul, ci să începi cu ceva mic; de pildă, o tonetă la colțul străzii, „and that’s the perfect start!” Dar a mai vorbit și despre cum este în regulă să te concentrezi pe ceva mic pe care să-l faci să funcționeze foarte bine, dar fără să pierzi din vedere imaginea mare și fără să-ți limitezi gândurile. Think big, start small!

Mihai Cepoi, CEO @Jobful

Iar Mihai a vorbit despre a experimenta, pentru a avea de unde să alegi. Despre a nu-ți îngrădi orizontul și a nu-ți pune singur bariere, ci a te lăsa antrenat în tot felul de situații, activități și relații pe care, mai apoi, le vei putea valorifica în startup-ul tău. Despre cum toate relațiile pe care ți le faci de-a lungul timpului pot fi baza de la care să pornești pe drumul ăsta. Și despre cum vine o vreme în care va trebui să conectezi punctele și, de aceea, este important, să ai o „bază de date” cu cât mai multe puncte.

Ca în majoritatea cazurilor, și întrebarea din titlu primește răspunsul meu preferat: „Depinde.”

Fiecare dintre noi își are propriul drum de parcurs și propriile lecții din care să învețe, stilul și abilitățile proprii și, până la urmă, felul propriu de a ieși din zona de confort. Important este să nu stăm prea mult acolo. Și la fel de important este să știm că nu suntem singuri, că #WeAreInThisTogether. Iar dacă pentru tine „this” înseamnă antreprenoriat, Rubik Hub este cel mai bun loc în care să-ți găsești tribul.